Federatia Regionala a IMM-urilor Muntenia

In data de 27 aprilie 2010, Comisia Europeana a propus o noua serie de orientari privind politica de ocupare a fortei de munca in statele membre. Acestea, impreuna cu orientarile generale ale politicii economice, formeaza orientarile integrate pentru punerea in aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii.

Orientarile pentru politicile de ocupare a forței de munca ale statelor member sunt urmatoarele:

1. Imbunatațirea participarii pe piața forței de munca și reducerea șomajului structural

Statele membre ar trebui sa integreze principiile privind flexicuritatea aprobate de Consiliul European in politicile lor privind piața forței de munca și sa le aplice, profitand pe deplin de sprijinul Fondului Social European, in vederea creșterii participarii pe piața forței de munca și a combaterii segmentarii și a inactivitații, a inegalitații dintre femei și barbați, reducand totodata șomajul structural. Masurile de creștere a flexicuritații și a securitații ar trebui sa fie echilibrate și, in același timp, sa se susțina reciproc. Prin urmare, statele membre ar trebui sa introduca o combinație de contracte de munca flexibile și fiabile, politici active privind piața forței de munca, invațare de-a lungul vieții eficienta, politici pentru promovarea mobilitații forței de munca și sisteme adecvate de securitate sociala pentru a oferi securitate tranzițiilor profesionale, corelate cu drepturi și responsabilitați clare pentru șomerii care cauta de lucru in mod activ.
Statele membre ar trebui sa intensifice dialogul social și sa combata segmentarea pieței forței de munca prin intermediul unor masuri care sa vizeze angajarile temporare și precare, subocuparea și munca nedeclarata. Mobilitatea profesionala ar trebui sa fie rasplatita. Calitatea locurilor de munca și condițiile de incadrare in munca ar trebui sa fie abordate prin combaterea remunerațiilor mici și prin asigurarea unei securitați sociale adecvate și pentru lucratorii cu contracte cu durata determinata și lucratorii care desfașoara o activitate independenta. Serviciile de ocupare a forței de munca ar trebui sa fie consolidate și accesibile tuturor, inclusiv tinerilor și persoanelor amenințate de șomaj, iar persoanele care se situeaza cel mai departe de piața muncii ar trebui sa fie vizate de servicii personalizate.
Pentru a crește competitivitatea și nivelurile de participare, in special pentru lucratorii slab calificați, și in conformitate cu orientarea 2 privind politica economica, statele membre ar trebui sa revizuiasca sistemul fiscal și sistemul de beneficii, precum și capacitatea serviciilor publice de a furniza sprijinul necesar. Statele membre ar trebui sa creasca nivelul de participare a forței de munca prin politici de promovare a imbatranirii active, a egalitații de șanse și de remunerație intre femei și barbați și a integrarii tinerilor, persoanelor du dizabilitați, migranților legali și a altor grupuri vulnerabile pe piața forței de munca. Politicile privind echilibrul dintre viața profesionala și cea privata ar trebui, prin furnizarea de servicii de ingrijire accesibile și prin inovarea in domeniul organizarii muncii, sa fie orientate catre creșterea ratei ocuparii forței de munca, in special pentru tineri, lucratori in varsta și femei, in principal pentru pastrarea femeilor cu o calificare foarte inalta in domeniile științific și tehnic. Statele membre ar trebui, de asemenea, sa indeparteze barierele din calea patrunderii pe piața a noilor lucratori, sa sprijine desfașurarea de activitați independente și crearea de locuri de munca, inclusiv de locuri de munca ecologice, precum și serviciile de asistența pentru persoanele aflate in intreținere, și sa promoveze inovarea sociala.
Obiectivul principal al UE, in baza caruia statele membre iși vor stabili obiectivele naționale, este de a aduce rata de ocupare a forței de munca pentru femei și barbați cu varsta intre 20 și 64 de ani la 75% pana in 2020, inclusiv printr-o mai mare participare a tinerilor, a lucratorilor in varsta și a lucratorilor necalificați și printr-o mai buna integrare a migranților legali.

2. Dezvoltarea unei forțe de munca calificate care sa raspunda nevoilor pieței forței de munca, promovarea calitații locurilor de munca și a invațarii de-a lungul vieții

Statele membre ar trebui sa promoveze productivitatea și șansele de inserție profesionala prin furnizarea adecvata de cunoștințe și competențe care sa raspunda cererii actuale și viitoare de pe piața forței de munca. Educația inițiala de calitate și formarea profesionala atragatoare trebuie sa fie completate cu stimulente eficiente pentru invațarea de-a lungul vieții, acordarea unei a doua șanse, asigurarea oportunitaților de dezvoltare a calificarilor pentru fiecare adult, precum și cu o migrație orientata și politici de integrare. Statele membre ar trebui sa dezvolte sisteme pentru recunoașterea competențelor dobandite, sa inlature barierele din calea mobilitații ocupaționale și geografice a lucratorilor, sa promoveze dezvoltarea competențelor transversale și a creativitații și sa iși concentreze eforturile in special pe sprijinirea lucratorilor slab calificați și creșterea șanselor de inserție profesionala a lucratorilor in varsta, imbunatațind in același timp formarea, competențele și experiența lucratorilor cu calificare inalta, inclusiv a cercetatorilor.
In cooperare cu partenerii sociali și intreprinderile, statele membre ar trebui sa imbunatațeasca accesul la formare, sa consolideze orientarea in domeniul educației și al carierei combinata cu informarea sistematica cu privire la noi locuri de munca disponibile, promovarea antreprenoriatului și o mai buna anticipare a necesitaților in ceea ce privește competențele. Investițiile in dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea competențelor și participarea la sistemele de invațare de-a lungul vieții ar trebui sa fie promovate prin contribuții financiare comune din partea guvernelor, persoanelor fizice și angajatorilor. In vederea sprijinirii tinerilor, in special a celor care nu au un loc de munca, nu studiaza sau nu se afla in proces de formare, statele membre, in cooperare cu partenerii sociali, ar trebui sa instituie sisteme prin care sa-i sprijine pe noii absolvenți sa-și gaseasca un prim loc de munca sau oportunitați pentru studii sau formare suplimentara, inclusiv sub forma de ucenicie, și sa intervina rapid atunci cand tinerii devin șomeri. O monitorizare periodica a performanței dezvoltarii competențelor și politicile de anticipare ar trebui sa faciliteze identificarea necesitaților de ameliorare și sa creasca reactivitatea sistemelor de educație și formare in fața necesitaților pieței forței de munca. Statele membre ar trebui sa mobilizeze pe deplin fondurile UE in vederea sprijinirii acestor obiective.

3. Imbunatațirea performanței sistemelor de educație și formare la toate nivelurile și participarea sporita la invațamantul terțiar

Pentru a asigura accesul tuturor la invațamant și formare de calitate și pentru a imbunatați rezultatele sistemului de invațamant, statele membre ar trebui sa investeasca in mod eficient in sistemele de invațamant și formare, in special pentru a ridica nivelul de competența al forței de munca din UE, permițand acesteia sa raspunda necesitaților in proces de transformare rapida ale piețelor moderne ale forței de munca. Acțiunile ar trebui sa acopere toate nivelurile de invațamant (de la invațamantul preșcolar și școlar, pana la invațamantul superior, invațamantul și formarea profesionale, precum și formarea adulților), ținand cont, de asemenea, invațarea in contexte informale și non-formale. Reformele ar trebui sa vizeze garantarea dobandirii competențelor-cheie de care are nevoie fiecare persoana pentru a reuși in contextul unei economii bazate pe cunoaștere, in special in ceea ce privește șansele de angajare, formarea suplimentara și competențele in domeniul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor. Ar trebui sa se ia masuri pentru a garanta ca mobilitatea elevilor și profesorilor devine un fenomen curent. Statele membre ar trebui sa amelioreze deschiderea și relevanța sistemelor lor de invațamant și formare, in special prin punerea in aplicare a cadrelor naționale privind calificarea, care permit parcursuri de studiu flexibile, și prin dezvoltarea de parteneriate intre sfera invațamantului și formarii și cea profesionala. Ar trebui sa se ia masuri pentru a face mai atragatoare profesia de profesor. Invațamantul superior ar trebui sa devina mai deschis fața de studenții netradiționali, iar participarea la invațamantul terțiar sau echivalent ar trebi sa creasca. In vederea reducerii numarului tinerilor care nu au un loc de munca, nu studiaza și nu se afla in proces de formare, statele membre ar trebui sa ia toate masurile necesare pentru a preveni abandonul școlar timpuriu.
Obiectivul principal al UE, in baza caruia statele membre iși vor formula obiectivele naționale, este de a reduce rata abandonului școlar la 10%, crescand totodata proporția de persoane cu varsta intre 30 și 34 de ani care au absolvit instituții de invațamant terțiar sau echivalente la cel puțin 40% pana in 2020.

4. Promovarea incluziunii sociale și combaterea saraciei

Eforturile statelor membre de a reduce saracia ar trebui sa fie concentrate pe promovarea unei participari depline in societate și in economie și pe extinderea oportunitaților de angajare, prin utilizarea deplina a Fondului Social European. Eforturile ar trebui sa se concentreze de asemenea pe garantarea egalitații de șanse, inclusiv prin accesul la servicii și servicii publice abordabile, durabile și de inalta calitate (inclusiv servicii online, in conformitate cu orientarea 4) și in special la serviciile de asistența medicala. Statele membre ar trebui sa puna in aplicare masuri eficiente de combatere a discriminarii. In egala masura, pentru a combate excluziunea sociala, a oferi oamenilor instrumente adecvate și a promova participarea la piața forței de munca, ar trebui sa se imbunatațeasca sistemele de protecție sociala și politicile de invațare de-a lungul vieții și de incluziune activa, cu scopul de a crea oportunitați in diferite etape ale vieții oamenilor și de a-i proteja pe aceștia de riscul excluziunii. Sistemele de securitate sociala și de pensii trebuie sa fie modernizare pentru a garanta ca pot fi utilizate pe deplin pentru a asigura un sprijin adecvat pentru venituri și accesul la serviciile de asistența medicala - lucruri care conduc la coeziunea sociala - conservand, in același timp, viabilitatea financiara. Sistemele de beneficii ar trebui sa se concentreze pe garantarea securitații venitului in perioade de tranziție profesionala și pe reducerea saraciei, in special pentru grupurile cel mai expuse riscului excluziunii sociale, cum ar fi familiile cu un singur parinte, minoritațile, persoanele cu dizabilitați, copiii și tinerii, persoanele in varsta, migranții legali și persoanele fara adapost. Statele membre ar trebui, de asemenea, sa promoveze in mod activ economia sociala și inovarea sociala in sprijinul celor mai vulnerabili.

Obiectivul principal al UE, in baza caruia statele membre iși vor elabora obiectivele naționale, este de a reduce cu 25% numarul europenilor care traiesc sub pragul național al saraciei, scoțand din saracie peste 20 de milioane de oameni.

Sursa: Departamentul Juridic si Dialog Social CNIPMMR