Federatia Regionala a IMM-urilor Muntenia

PROPUNERILE FORMULATE DE CONSILIUL NAŢIONAL AL IMM-URILOR DIN ROMÂNIA PRIVIND PROIECTUL STRATEGIEI GUVERNAMENTALE PENTRU DEZVOLTAREA SECTORULUI IMM

Pe baza analizelor efectuate asupra conţinutului Proiectului strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea strategiei sectorului IMM,  lansat în data de 5 august 2010, Consiliul Naţional al Întrerinderilor Private Mici şi Mijlocii din România - CNIPMMR formulează un set de observaţii şi propuneri pentru dezvoltarea sectorului de IMM-uri din România, pe baza unei strategii profesioniste, a căror luare în considerare este esenţială.

Evaluare generală

1. Varianta actuală de strategie, cuprinde multe elemente interesante şi utile, dar este departe de a reprezenta strategia profesionistă de care are nevoie sectorul IMM-urilor, pentru a asigurara o evoluţie performantă şi un mediu intreprenorial funcţional, predictibil şi prietenos pentru ele, în concordanţă cu documentele strategice şi cu cele mai bune practici la nivel european.

Evaluare analitică pe componente

1.    Din analiza variantei de strategie, au rezultat urmatoarele aspecte deficitare de fond:

2.1 Din paragraful 1.4 (paginile 7 - 8, Modul de lucru) din primul document lipseşte – şi nu întâmplător – etapa de elaborare propriu-zisă a strategiei.
2.2 Analiza prezentată în partea introductivă şi în documentul strategic propriuzis este eclectică şi are un caracter descriptiv şi parţial statistic constatativ, lipseşte analiza cauzală, lipseşte analiza SWOT aplicată distinct pentru sectorul IMM şi pentru cooperaţie. Ca urmare:
a) nu sunt identificate punctele slabe şi punctele forte ale sectorului de IMM-uri în ansamblu şi pe sectoare de activitate şi impactul asupra performanţelor sectorului de IMM-uri, economiei şi populaţiei României.
b) nu sunt identificate principalele oportunităţi şi ameninţări ale mediului intreprenorial pentru dezvoltarea IMM-urilor, analiza prezentată la pct. 2.8 din partea introductivă nefiind corespunzătoare.
În plus, se face confuzie între punctele forte referitoare la IMM-uri şi oportunităţi privind mediul de afaceri; în mod similar se face confuzie între punctele slabe referitoare la sectorul de IMM-uri şi ameninţări privind mediul de afaceri. Aceste confuzii grave – ce denotă necunoaşterea metodologiei SWOT – au multe efecte negative în planul proiecţiilor din documentul strategic.

Analiza SWOT prezentată la pct. 2.8 din partea introductivă trebuie realizată în mod profesionist şi distinct pentru sectorul IMM şi pentru sectorul cooperatist, punctele tari/slabe, oportunităţile şi ameninţările fiind diferite pentru cele două sectoare.

Analiza SWOT trebuie să stea la baza stabilirii obiectivelor specifice şi acţiunilor prioritare şi să fie corelată în mod corespunzător, cu eliminarea deficienţelor actuale. Trebuie eliminate numeroasele elemente contradictorii din studiu, care se referă la aspecte de esenţă şi care ridică serioase semne de întrebare asupra calităţii analizelor şi a fundamentării propunerilor. Cu titlu exemplificativ menţionăm două dintre acestea:
la capitolul puncte tari din analiza SWOT prezentată la pct. 2.8 se menţionează: „accesul preferenţial la credite pentru IMM-uri (dobânzi, comisioane reduse în comparaţie cu alte tipuri de credite, flexibilizare în considerare garanţiilor)”, în condiţiile în care în cuprinsul capitolului 3 al părţii introductive şi în documentul strategic, au fost identificate probleme grave privind accesul la finanţare, probleme care nu se regăsesc la punctele slabe menţionate în analiza SWOT, deşi sunt de notorietate, generând zeci de mii de falimente în ultimii doi ani în România;
în mod similar, la capitolul puncte tari din analiza SWOT prezentată la pct. 2.8 se menţionează: „Încurajarea IMM-urilor pentru accesarea fondurilor europene” şi „Realizarea de produse de creditare special dedicate potenţialilor beneficiari/beneficiarilor de fonduri europene”, în condiţiile în care în cuprinsul capitolului 3 al părţii introductive şi în documentul strategic, au fost identificate probleme grave privind „Accesibilitatea Fondurilor structurale/de la bugetul de stat”, probleme care nu se regăsesc la punctele slabe menţionate în analiza SWOT, deşi sunt de notorietate, rata de absorbţie a fondurilor structurale de către IMM-urile din România fiind printre ultimele din Uniunea Europeană.

2.3  Lipsesc din sfera analizei numeroase componente esenţiale ale mediului intreprenorial, care condiţionează funcţionalitatea şi predictibilitatea sectorului de IMM-uri, cum ar fi:

• relaţiile de muncă;
• fiscalitatea;
• absorbţia fondurilor structurale;
• administraţia publică centrală;
• administraţia publică locală;
• accesul IMM-urilor la achiziţiile publice;
• plăţile întârziate în tranzacţiile comerciale, în special în contractele de achiziţie publică;
• cadrul legal şi jurisdicţional;
• cultura economică a populaţiei, etc.

Referirile la alte elemente esenţiale ce condiţionează funcţionalitatea sectorului de IMM-uri şi performantele economiei - corupţia şi birocraţia – nu sunt corespunzător prezentate, nefiind identificate şi prezentate cauzele majore care le generează şi nefiind prezentate acţiunile concrete necesare pentru reducerea barierelor birocratice, a fiscalităţii şi parafiscalităţii excesive pentru IMM-uri.

2.4 Cap. 3 – definirea problemei se rezumă doar la cinci dintre numeroasele probleme cu care se confruntă IMM-urile. În plus, şi din problemele reţinute în analiză se omit aspecte esenţiale.
Spre exemplu, la punctul 3.1 (Probleme identificate pentru finanţare) lipseşte una din cele două probleme grave cu care se confruntă IMM-urile din România – costurile ridicate ale creditelor (de 2 – 3 ori mai mari decât în Austria, Germania sau Franţa). Cealaltă problemă gravă – dificultatea obţinerii creditelor este menţionată.
La punctul 3.2  (Probleme identificate legate de creşterea competitivităţii şi spiritului inovator în IMM-uri) nu se face nici o referire directă la nivelul scăzut al competitivităţii IMM-urilor  din România şi cauzelor care le generează. Nu se identifică ca problemă esenţială necorelarea tematicii cercetării ştiinţifice finanţate de către stat cu necesităţile IMM-urilor şi inexistenţa unor mecanisme de transfer a rezultatelor cercetării ştiinţifice în IMM-uri.

La punctul 3.3 (Probleme identificate la nivelul reglementărilor privind IMM-urile şi cooperaţia) lipseşte corupţia, deşi toate analizele şi semnalele mass media o indică ca fiind de proporţii uriaşe (alături de birocraţie, care este menţionată în lucrare).
La punctul 3.4 (Probleme identificate legate de sistemul educaţiei intreprenoriale) nu se face nici o referire la nivelul de pregătire, a cadrelor didactice care fac educaţie intreprenorială, la metodele didactice utilizate, la structura şi conţinutul curriculelor respectivelor discipline. Abordarea este ultra generală, atemporală şi aspaţială.
La punctul 3.5 (Probleme identificate legate de accesul IMM-urilor la piaţa Uniunii Europene şi pe terţe pieţe) cuprind numai patru rânduri de generalităţi (la celelalte probleme sunt 1 – 2 pagini). De ce lipseşte problema accesului IMM-urilor la piaţa internă, cea mai importantă pentru ele (înaintea pieţei UE şi a altor ţări)? Peste 90% din IMM-uri îşi vând produsele şi serviciile numai pe piaţa internă sau predominant pe această piaţă.

2.5 Datorită deficienţelor semnalate la punctele 2.2, 2.3 şi 2.4, obiectivele, măsurile şi acţiunile omit aspecte esenţiale, absolut necesare dezvoltării sectorului IMM-urilor.

2.6 Nu se face nici o evaluare a impactului acestei strategii asupra sectorului IMM-urilor, performanţelor economiei şi standardului de viaţă al populaţiei. Această strategie nu este o lucrare academică, ci un proiect managerial care trebuie să-şi propună şi să genereze performanţă economică, socială şi ecologică.

2.7 Conţinutul şi spiritul Small Business Act şi Strategiei UE 2020 nu se regăsesc decât în mică măsură în obiectivele, măsurile şi acţiunile propuse. Abordarea sectorului de IMM-uri din România este în bună măsură „ruptă” de mutațiile recente stabilite la nivelul UE în ultimii trei ani, nu este „calată” pe direcţiile strategice ale strategiei UE-2020, deşi acestea sunt menţionate la începutul lucrării.

• Strategia nu asigură implementarea SBA la nivel naţional şi nu cuprinde :
• o foaie de parcurs însoţită de un calendar precis şi de mijloace adecvate pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor concrete şi de mare amploare ale SBAE;
• angajamente clare în materie de reducere a procedurilor birocratice şi mai ales în ceea ce priveşte principiul „o singură dată” pentru toate formalităţile administrative;
• creşterea reală şi substanţială a accesului IMM la programele europene care pot reprezenta pârghia necesară pentru favorizarea capitalizării, a stabilirii de reţele, a investiţiilor şi a formării continue  şi creşterii performanţelor în întreprinderile mici şi mijlocii din România;
• un cadru politic coerent pentru toate politicile naţionale, pentru ca întreprinderile mici şi mijlocii să fie în centrul preocupărilor şi garanţii pentru aplicarea principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică: prioritate pentru IMM-uri”;
• transpunerea la nivel naţional a obiectivelor SBAE, inclusiv la nivel legislativ;
• consultare permanentă a partenerilor sociali reprezentativi (confederaţiile patronale şi sindicale reprezentative) de către factorii de decizie politică şi administrativă din România.

Nu este nici măcar menţionată ca ţintă că orice nouă reglementare referitoare la întreprinderi trebuie să facă obiectul unei consultări prealabile a organizaţiilor reprezentative ale IMM-urilor, cu un termen de răspuns de cel puţin 8 săptămâni, că niciun act legislativ privind IMM-urile să nu se modifice prea des (intervalul minim fiind de 6 ani) şi că actele normative trebuie să respecte patru principii fundamentale:

• obligativitatea unei analize de impact sistematice asupra IMM-urilor cu privire la orice legislaţie nouă, astfel încât niciun text legislativ să nu poată fi adoptat fără să fi făcut obiectul unei analize de impact asupra diferitelor categorii de întreprinderi din sectorul de activitate în cauză;
• principiul proporţionalităţii, aplicat în mod sistematic diferitelor tipuri de întreprinderi;
• principiul „o singură dată”, pentru orice formalitate solicitată unei întreprinderi;
• principiul protecţiei sau al precauţiei, pentru a se preveni apariţia oricărei legislaţii obligatorii suplimentare pentru IMM-uri;
• Nu sunt stabilite obligaţiile cuantificate de simplificare a sarcinilor administrative pentru întreprinderile de pe piaţa internă, pornind de la obiectivul reducerii cu 25% până în 2012 a procedurilor birocratice stabilit la nivelul UE..
• Strategia nu cuprinde obiective şi acţiuni mobilizatoare concrete, corespunzătoare practicilor şi performanţelor din UE referitoare, în special, la:
• acţiuni pilot pentru eficienţă energetică destinate IMM-urilor din sectorul construcţiilor;
• dispozitive adaptate la diferite sectoare şi filiere de activitate şi procese progresive de management de mediu pe etape pentru întreprinderile mici;
• acţiuni concrete în vederea „europenizării” IMM-urilor, sub forma unor programe de apropiere şi cooperare cu IMM-urile din ţările membre UE;
• creşterea accesului IMM-urilor la acţiunile de formare profesională;
• facilitarea şi încurajarea transferului de întreprinderi, în vederea reducerii ratei mortalităţii şi a amplificării sustenabilităţii IMM-urilor;
• integrarea dimensiunii IMM-urilor în toate politicile naţionale, sectoriale şi regionale;
• susţinerea activităţilor de asistenţă şi de consiliere a organizaţiilor IMM-urilor;
• introducerea unei politici de inovare extinse şi coerente, atât în domeniul tehnic, cât şi în cele netehnice, dar esenţiale pentru dezvoltarea lor (marketing, management, trening, standardizare, ecologizare). Lipsesc prevederile privind stimularea inovării IMM-urilor în domeniile de vârf asociate economiei bazate pe cunoştinţe – nanotehnologiile, biotehnologiile, informatica etc.
• extinderea accesului la programele comunitare simplificând constrângerile juridice, financiare şi administrative care descurajează IMM-urile şi facilitând proiectele grupate propuse de confederaţiile patronale reprezentative pentru membrii lor.

De asemenea, Strategia IMM-urilor nu cuprinde acţiuni privind:

• adoptarea unei legi la nivel naţional pentru a face obligatorie aplicarea principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică: prioritate pentru IMM-uri”;
• elaborarea „Planului naţional cu privire la Small Business Act” în strâns parteneriat cu partenerii sociali, în special cu confederaţiile patronale reprezentative, cu prezentarea în fiecare an a unui raport (diferit de cel privind PNR – programele naţionale de reformă – pentru a face cunoscute stadiul aplicării şi realizările fiecărui plan naţional) şi cu organizarea unei conferinţe anuale pentru a pune în valoare „bunele practici” şi „experienţele de succes autohtone”. Implicarea activă a partenerilor sociali reprezentativi şi a Consiliului Economic Superior ar permite validarea acestui exerciţiu şi multiplicarea efectelor pozitive;
• susţinerea de măsuri concrete pentru dezvoltarea acţiunilor de sprijin în domenii precum: transferul de întreprinderi (chestiuni juridice şi fiscale); legislaţia privind falimentul, pentru a acorda întotdeauna „o altă şansă” întreprinderilor şi intreprinzătorilor; dezvoltarea ghişeelor unice şi aplicarea principiului „o singură dată” pentru toate formalităţile;
• crearea unui reprezentant pentru IMM-uri (SME Envoy) la nivelul României, însărcinat, pe de o parte, cu gestionarea procesului de aplicare a SBAE la nivel naţional şi, pe de altă parte, cu garantarea faptului că legislaţia naţională de punere în aplicare a legislaţiei comunitare respectă principiul fundamental „Gândiţi întâi la scară mică - prioritate pentru IMM-uri”.

De asemenea, cele trei elemente şi cele 7 direcţii de acţiune ale Strategiei UE 2020 trebuie să se reflecte în conţinutul obiectivelor, măsurilor şi acţiunilor Strategiei României. Altminteri, procesele de convergenţă dintre România şi UE nu vor avea direcţionarea, intensitatea şi eficacitatea necesare.

2.8 Sectorul IMM este tratat global. Lipsesc elementele de esenţă prin structura teritorială, sectorială şi structura dimensională a sectorului IMM.
Strategia sectorului IMM-uri trebuie să asigure o luare în considerare a sectorului şi prin prisma acestor dimensiuni, în special la nivel de măsuri şi de acţiuni.
De asemenea, Strategia Guvernamentală pentru dezvoltarea domeniului IMM trebuie să integreze şi să fie coroborată (în mod real şi nu declarativ) cu celelate strategii naţionale („Strategia guvernamentală pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”, „Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2007-2013”, etc.)

2.9 Strategia nu recunoaşte pe deplin rolul şi importanţa partenerilor sociali, în special al confederaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional şi pentru IMM-uri (nefiind menţionate la capitolul 1.3 din partea introductivă ca părţi implicate în elaborarea şi implementarea strategiei şi nefiind menţionate nici în cuprinsul documentului strategic). Termenul de asociaţii patronale menţionat nu este conform cu dispoziţiile legii speciale a patronatelor şi cu reglementările privind dialogul social la nivel naţional (neexistând asociaţii patronale ci organizaţii patronale şi confederaţii patronale). Acest termen este caduc raportat la abordările şi practicile din UE.

2.10 Grupurile ţintă menţionate la punctul 2.7 din partea introductivă a strategiei enumeră instituţiile, autoruităţile publice şi alte părţi interesate, în condiţiile în care acestea nu reprezintă grupul ţintă al documentului strategic, acesta fiind reprezentat de întreprinderile mici şi mijlocii şi de cooperative. Instituţiile şi organizaţiile enumerate sunt părţile responsabile cu implementarea strategiei. Este o confuzie care marchează negativ conţinutul strategiei.

2.11 Principiile generale prevăzute în capitolul 4 din partea introductivă a strategiei reprezintă traducerea unor principii din alte documente strategice, fără adaptarea corespunzătoare la specificul naţional (exemplificăm în acest sens menţionarea principiului subsidiarităţii, „principiu care constituie fundamentul instituţional al statelor cu structură federativă” în condiţiile în care România nu este stat federativ; de asemenea, din cadrul „principiului consultării şi participării” lipseşte dialogul social, fiind omis dialogul social calitativ, cu confederaţiile patronale şi sindicale, care este principala formă instituţională de realizare a transparenţei, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în România (art. 9 şi 141 din Constituţia României, Legea nr. 109/1997, privind organizarea şi funcţionarea CES şi H.G. nr. 369/2009 privind constituirea şi funcţionarea Comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial) şi potrivit cadrului legal şi practicilor europene (Tratatul UE, Small Business Act).

2.12 Acţiunile descrise în strategie (documentul strategic 2) nu au prevăzute termene precise de punere în aplicare, care să poată fi evaluate şi monitorizate (fiind menţionată perioada de 4 ani 2010 – 2013 care reprezintă durata strategiei). Sursa de finanţare stabilită pentru fiecare acţiune nu are determinări valorice, iar rezultatele stabilite sunt subdimensionate raportat la durata acţiunilor de 4 ani. Apar unele evaluări şi surse de finanţare doar în planul de acţiuni.

2.13 Rezultatele celor şase studii care se afirmă că au fost elaborate pentru a fundamenta strategia nu se prea „văd” în lucrare. Sugerăm să fie anexate şi valorificate în strategie.

2.14 Datele statistice utilizate sunt – parţial – învechite, uzate moral, deşi există informaţii mai recente. De exemplu, la pagina 20 din primul document, informaţiile privind întreprinderile inovative din România şi alte ţări se referă la perioada 2002 – 2004. Acestea nu au nici o valoare pentru strategie, întrucât între timp, numărul firmelor din România s-a dublat, iar structural şi funcţional sunt sensibil diferite.

2.15 Bibliografia pe care se bazează lucrarea nu conţine 5 surse esenţiale de studii şi analize:

• realizate de Institutele şi Centrele de Cercetare Economico-Sociale ale Academiei Române (nefiind menţionată nicio lucrare);
• realizate de Institutul Naţional de Statistică (nefiind menţionată nicio lucrare);
• realizate de universităţile şi facultăţile economice din România (nefiind menţionată nicio lucrare);
• realizate de confederaţiile patronale, asociaţiile oamenilor de afaceri, confederaţiile sindicale etc., în special Carta albă a IMM-urilor din România 2010 realizată de CNIPMMR în colaborare cu AIPPIMM;

Rapoarte privind sectorul IMM-urilor realizate la nivel european (exemplificăm în acest sens principalele documente care nu au fost luate în considerare la realizarea proiectului strategiei:
European Commission, „European SMEs under Pressure Annual Report an EU Small and
Medium Enterprises 2009”, http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/performance-review/pdf/dgentr_annual_report2010_100511.pdf;
Avizele Comitetului Economic şi Social European;
„Proposal for simplification measures of the administrative rules and the financial
management of structural funds” elaborat de UEAPME, http://www.ueapme.com/IMG/pdf/100316_pp_simpl_admin_en.pdf.

Această omisiune gravă explică în bună măsură atât lipsa elementelor de esenţă semnalate, cât şi a abordării unilaterale şi descriptive. Lucrarea lasă frecvent impresia că, în mare parte a fost realizată în afara României, pe baza unor lucrări din străinătate, referitoare la IMM-uri şi evoluţiile economiei (care au trimitere şi la România) şi care în mod firesc nu reflectă sectorul IMM-urilor din România în complexitatea şi actualitatea sa

III. Elemente de introdus şi/ sau îmbunătăţit

3. Strategia - pentru a fi ceea ce are nevoie mediul de afaceri - trebuie revăzută şi completată substanţial la nivel de:

• obiective specifice;
• măsuri;
• acţiuni;
• indicatori.

Din nici o strategie privind sectorul IMM-urilor dintr-o ţară nu pot să lipsească obiective specifice privind:

• numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori
• productivitatea medie a muncii în IMM-uri
• valoarea adăugată medie în IMM-uri
• valoarea exporturilor IMM-urilor.

Acestea trebuie prevăzute global şi pe categorii de mărime:

• microîntreprinderi
• întreprinderi mici
• întreprinderi mijlocii.

În strategie trebuie să apară indicatori economici consacraţi pentru rezultatele preconizate. În forma actuală, în loc de indicatori apar elemente descriptive generale. Spre exemplu, în documentul trei (Planul de acţiuni aferente strategiei), în tabel – la pagina 11 – la rubrica indicatori, la punctul 1.11.1 (Analiza expost a impactului schemelor de ajutor de stat), în loc să apară număr de întreprinderi beneficiare, număr de locuri de muncă nou create, valoarea produselor şi serviciilor generate, apar ca indicatori „Raportul de analiză publicat şi Numărul de organizaţii implicate în analiză ”.
Reconceperea şi completarea strategiei se recomandă să aibă în vedere următoarele aspecte esenţiale, care fie lipsesc, fie sunt abordate tangenţial:
a) alocarea în fiecare an, prin legea bugetului de stat, a 0,4% din PIB, pentru programe destinate înfiinţării şi dezvoltării de intreprinderi mici şi mijloci;
b) creşterea accesului intreprinderilor mici şi mijlocii la achiziţiile publice;
c) relaţiile de muncă (Codul Muncii);
d) aspectele bugetar-fiscale (Codul Fiscal)-cu eliminarea imediată a impozitului minim şi menţinerea cotei unice de impozitare de 16%;
e) absorbţia fondurilor structurale (cu măsuri concrete prezentate în anexă);
f) modificarea schemelor de ajutor de stat pentru IMM-uri (potrivit anexei);
g) instituirea unor măsuri de stimulare pentru investiţiile intreprinderilor mici şi mijlocii, stimulente şi facilităţi fiscale, cum ar fi acces gratuit la reţelele de utilităţi, etc.);
h) extinderea măsurilor privind protecţia împotriva înţelegerilor şi practicilor anticoncurenţiale (extinderea măsurilor stabilite prin Legea 321/2009 la toate IMM-urile furnizoare din industria uşoară, mobilă, produse chimice, etc., pentru stimularea industriei autohtone şi reducerea importurilor)
i) îmbunătăţirea relaţiilor IMM-urilor cu administraţia publică centrală şi locală (realizarea reformei administrative proiectate);
j) relaţiile sistemului bancar cu IMM-urile;
k) remodelarea culturii economice a populaţiei, în sensul amplificării spiritului intreprenorial;
l) promovarea formelor moderne de organizare a muncii specifice noii economii - clustere, networking-uri, spin-off-uri, parcuri industriale etc.;
m) dezvoltarea schemelor de ajutor de stat pentru IMM-uri, potrivit practicilor de vârf din UE;
n) combaterea plăţilor întârziate din contractele de achiziţie publică şi rambursările de TVA;
o) încurajarea şi proliferarea parteneriatului public-privat în domeniul IMM-urilor.

IV. Modificări de fond absolut necesare ale deZvoltării IMM-urilor în România

• 4. În concluzie, pentru ca strategia să răspundă cerinţelor mediului de afaceri, considerăm că se impune:
• refacerea de fond a analizei sectorului IMM, abordându-l sistemic în completitudinea sa,cauzal şi cu finalitatea pe creşterea dimensiunii şi performanţelor sale (numărul de IMM-uri la 1000 de locuitori, valoarea adăugată în IMM-uri, valoarea medie a capitalului pe un IMM, numărul de invenţii la 1000 de IMM-uri etc.) la nivelul mediu european al acestor indicatori. Aceste elemente trebuie particularizate şi pentru cooperaţie – o categorie specifică de IMM-uri – foarte importantă pentru dezvoltarea României;
• utilizarea lucrărilor de specialitate realizate în România în ultimii ani de către Institutele Academiei Române, Institutul Naţional de Statistică, Universităţile şi Facultăţile economice, confederaţiile patronale şi asociaţiile oamenilor de afaceri, precum şi rapoartele realizate la nivel european;
• revederea şi completarea substanţială a obiectivelor, măsurilor şi acţiunilor strategiei, pornind de la rezultatele noii analize şi de la prevederile SBA şi strategiei Europa 2020 a UE;
• introducerea în finalul strategiei a noii componente „Evaluarea impactului strategiei preconizate asupra sectorului IMM, performanţelor economiei şi asupra standardului de viaţă al populaţiei”;
• pentru definitivarea conţinutului Strategiei este necesară realizarea unui dialog social calitativ cu partenerii sociali, cu valorificarea corespunzătoare a propunerilor formulate de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, pentru asigurarea susţinerii acesteia de către mediul de afaceri.

V. Adagio de esenţă

Până în prezent, niciodată în România nu s-a alocat o sumă atât de mare de bani, pentru elaborarea unei strategii naţionale pentru IMM-uri şi aceasta trebuie să se reflecte în calitatea sa. România are nevoie imperioasă de o strategie profesionistă şi eficace pentru îmbunătăţirea substanţiala a sectorului IMM-urilor, a mediului intreprenorial şi a performanţelelor economiei.